Cu infertilitatea la psiholog

Stresul si infertilitatea

infertility-stressSe intampla adesea ca stresul cu care ne confruntam in toate aspectele vietii noastre, sa ne afecteze inclusiv viata sexuala si fertilitatea. Stresul reprezinta una dintre cauzele frecvente ale tulburarii functiei de reproducere.

Chiar daca nu ne facem un scop in viata din a deveni parinti, imposibilitatea conceperii unui copil este o realitate extrem de dureroasa. Impactul este dramatic in multe cazuri, intrucat oamenii tinzand sa asocieze fertilitatea cu sexualitatea si cu erotismul, ajung la sterilitate temporara in cazul barbatilor diagnosticati cu azoospermie sau, in cazul femeilor diagnosticate cu factor de sterilitate feminina, ajung la pierderea interesului pentru viata intima.

Problematica infertilitatii prezinta abordari diverse, intrucat persoanele care isi doresc un copil fie au trecut prin traume emotionale ce inca au urmari asupra mentalului acestora, fie au pastrat in subconstient o convingere falsa despre posibilitatea sau imposibilitatea lor de a procrea dar, cel mai frecvent, aparitia stresului dupa primul esec in incercarea de a ramane insarcinate.
Stresul poate fi privit dintr-o dubla perspectiva:

  • ca factor determinant al infertilitatii
  • ca efect al infertilitatii

Este indicat ca, inaintea incercarilor de a procrea sau inaintea inceperii unui tratament, partenerii sa constientizeze starea emotionala in care se afla si, cu ajutorul psihoterapeutului, sa invete sa gestioneze atat stresul ce poate aparea pe parcurs cat si emotiile generate de cursul evenimentelor si de tratamentele hormonale aplicate. Cu ajutorul specialistului, persoanele vor identifica sursele de stres si vor invata sa managerieze cu succes orice situatie ce le-ar putea crea discomfort emotional sau psihic in aceasta etapa importanta din viata lor.

Efectele psihologice ale infertilitatii

In cazurile de infertilitate, efectele nedorite ale incercarilor esuate in mod repetat sunt: stresul (ca efect), scaderea stimei de sine, deteriorarea comunicarii in cuplu inca de la primele semne de anxietate si frustrare, inhibarea dorintei de intimitate si schimbarea radicala a vietii sexuale.

Spre deosebire de barbati, femeile se afla in contact mai direct cu emotiile proprii, astfele ele sunt cele care resimt mai puternic sentimentele de vina, frustrare, inadecvare, teama de a fi parasite.
Frecvent, femeile care se confrunta cu problema infertilitatii nu primesc suportul emotional de care au nevoie din partea familiei sau a apropiatilor, pentru ca acestia fie invoca exemplul personal, fie adopta formule de compatimire care nu fac decat sa creeze anxietate sau, in anumite situatii, chiar depresie. Pe un astfel de fond psihic si afectiv, organismul reactioneaza iar efortul de a procrea va fi ingreunat iar esecurile ce vor urma, vor accentua starea emotionala negativa, persoana aflandu-se astfel intr-un cerc vicios.

Partenerul infertil din cuplu incepe sa se autoinvinovateasca si sa se simta responsabil pentru neimplinirea acestui deziderat al cuplului. Uneori, chiar partenerul infertil ia initiativa divortului, fie pentru a permite celuilalt sa poata avea copil cu altcineva, fie din teama de a fi respins ulterior, creandu-si o falsa iluzie ca nu va suferi daca se va pune in rolul celui care initiaza ruptura in cuplu.
In asteptarea confirmarii sarcinii si pe tot parcursul perioadei de incercare, cuplul isi limiteaza anumite nevoi, se retin de la diferite tabieturi, renunta la vechi obiceiuri (cafea, alcool, tigari etc), isi schimba alimentatia si stilul de viata. Desi schimbarea este una benefica pentru sanatatea lor, cei doi o percep ca pe un sacrificiu ce trebuie facut, la inceput acceptat cu ingaduinta si deschidere, mai tarziu insa, dupa esecuri repetate, considerandu-l un sacrificiu imens care poate nici “nu merita”.
Viata sexuala este si ea influentata in sensul practicarii “sexului programat”, devenind astfel o obligatie, o uzanta. La femei, tratamentele hormonale pot determina modificari la nivel fizic, uneori greu sesizabile de catre partener, dar perceptia femeii asupra propriului corp poate fi distorsionata ducand la inhibitii sau la crearea de complexe, accentuand astfel stresul si ingreunand eforturile cuplului de a procrea.

Interventia psihoterapeutului

Pentru ambii parteneri, grupurile de suport ar putea ajuta la mentinerea echilibrului emotional, impartasind problema lor cu oameni care trec prin aceeasi experienta. Chiar si partenerul fertil trebuie sa participe pentru a intelege si a invata in ce mod poate fi suportiv pentru celalalt.
Avand in vedere incarcatura emotionala a partenerilor si problemele atat de diverse, este foarte indicata psihoterapia individuala sau de cuplu, care, spre deosebire de practica psihologica din grupurile de suport, deschide perspectiva eliberarii si rezolvarii si a altor traume pe care partenerii le poarta cu ei.

Optimizarea si dezvoltarea personala pot face ca trecerea dintr-o etapa de viata in alta, indiferent de forma in care s-ar produce, sa reprezinte un pas inainte, o treapta in plus pe scara evolutiei si un mod sanatos al persoanei de a se raporta la viata in ansamblu, cu evenimentele ei pozitive sau mai putin pozitive.

Psiholog Lorena Diaconescu, Euro Psy Solutions

.

.








Comments are closed.